ALEXANDRU CUCEREANU
Alexandru Cucereanu a ajuns la 81 de ani. A pornit-o în viata pe 9 septembrie 1927 din Zgurita, un sat din nordul Basarabiei. Despre anii copilariei, adolescentei si ai tineretii a relatat pe larg în cartile sale : ”Jurnal de pribegie catre tara” si “De vorba cu tata”. Din acestea, dincolo de dramatismul evenimentelor pe care le-a trait alaturi de alte sute de mii de dezradacinati din meleagurile natale, fortati sa duca viata de strain în propria tara, neadaptati si neasimilati de conationali, se desprinde nostalgia locurilor natale, sensibilitatea si dragostea pentru tot ce înseamna frumos, pentru arta, împletita cu o dragoste si un respect la fel de mare pentru familie si parinti. Fiu de taran, nu si-a putut vedea implinit visul de a deveni architect, evenimentele din anul 1947 si începutul lui 1948 ducând la amânarea examenului de admitere luni de zile, prea mult pentru un tânar lipsit de mijloace de existenta si nevoit sa locuiasca si sa lucreze te miri unde. Infrânt fizic, a fost nevoit sa se întoarca la parintii sai, proaspat împroprietariti ca refugiati din Basarabia, în comuna Lovrin, judetul Timis. La îndemnul tatalui sau s-a înscris la nou înfiintata Facultate de Agronomie din Timisoara. Proaspat absolvent, a fost repartizat la Sectia Agricola Vidra, regiunea Bucuresti. Ce putea fi mai crud si mai cinic pentru el, ai carui parinti, tarani, erau deportati la Mazareni, decât sa lucreze ca functionar agricol ? Perioadei petrecute la Vidra i se datoreaza romanul ''De buna voie'', roman în care sunt denuntate masurile de teroare folosite de autoritatile comuniste în realizarea colectivizarii agriculturii dar si conditiile de cumplita mizerie în care-si duceau zilele oamenii satelor. Ajuns în învatamânt, a revenit încet, încet la preocuparile sale artistice din tinerete, si asta în primul rând ca o evadare din cotidian. Din pacate, îndatoririle sale de serviciu nu i-au permis sa acorde mai mult timp acestora. , Cu toate încercarile avute pe lânga edituri si teatre din Galati si Iasi, nu a putut sa-si concretizeze eforturile în vreo carte publicata sau vreo piesa de teatru jucata. Au ramas din acele timpuri tablouri în ulei si acuarele precum si manuscrise utilizate ca baza pentru unele romane si piese de teatru finalizate dupa 1989. În 1985 sotia Elisabeta a murit dupa o lunga si grea suferinta la 57 de ani. Întreaga familie a suportat cu greu acesta pierdere, în special el. A cerut insistent sa fie eliberat din functia de director al liceului agricol si apoi pensionat. Retras în locuinta de pe strada Vrancei, o casa modesta din cartierul marginas Obor, s-a dedicat îngrijirii gradinii plina de pomi fructiferi si vita de vie. În timp, a reusit în parte sa se reculeaga si sa-si recapete echilibrul sufletesc desi a a avut parte de noi încercari si deziluzii. Aplecându-se din nou asupra hârtiei, s-a oprit asupra existentei dramatice a celui supranumit ''Fiul lui Dumnezeu'', rezultând o serie de desene expuse în holul Bibliotecii Judetene Duiliu Zamfirescu în 1998. La sugestia unor oameni de cultura ca Victor Renea, Corneliu Fotea, Gheorghe Neagu, Mircea Dinutz, Dumitru Pricop, Ion Panait au urmat ciclurile de desene ''Trâmbitasii'', ''Luceafarul'', ''Inscriptii la romanele lui Duiliu Zamfirescu'', ''Arpegii blagiene'', ''Moftangiii lui nenea Iancu'', ''Stante bacoviene'' si in final ''Vitralii pentru catedrala lui A.E. Baconski''. A ilustrat coperti de carti si poezii, a realizat afise de spectacole. În toata aceasta perioada a continuat sa scrie, publicând (partial prin eforturi financiare proprii) o serie de sapte carti: - Jurnal de pribegie catre tara - Salonul de toamna - De buna voie - Rezervatia - Malul de lut - De vorba cu tata - Cantecele, plansul si danturile mortii Acestora li s-au adaugat recenzii publicate în diverse reviste literare. Din toate lucrarile sale reiese respectul pentru clasicii literaturii si artei românesti. În peisajul cultural vrâncean al ultimilor 10-15 ani,s-a afirmat ca o personalitate notabila, recunoscuta ca atare de institutii de cultura vrâncene si am mentiona: - Ampla retrospectiva de grafica organizata în 2002 de Directia de Cultura si Culte în Sala Mare a Centrului Militar Focsani - Diploma de Excelenta acordata de Biblioteca Judeteana Duiliu Zamfirescu - Ordinul Cavalerilor Miorita acordat de Centrul Judetean pentru Conservarea si Promovarea Culturii Traditionale Vrancea. - Premiul pentru memorialistica 2007 - Diploma pentru intreaga activitate artistica 2008